Annabelle Stephenson
Un grup de studenți olandezi au participat recent la un studiu ce implica o singură sesiune de realitate virtuală (RV) menită să sporească nivelul lor de compasiune de sine și să reducă auto-critica. Cercetarea s-a concentrat pe studenți cunoscuți pentru tendințele lor autocritice, cerându-le să arate compasiune față de un personaj virtual care exprima gândurile critice ale propriului sine. Acest studiu a fost publicat în „Behaviour Research and Therapy.”
Auto-Critică se referă la tendința de a evalua sever propriul sine, concentrându-se pe eșecuri și neîmpliniri percepute. Aceasta implică stabilirea unor standarde ridicate și fiind excesiv de critic cu propriile acțiuni și decizii. În timp ce auto-critica uneori poate motiva îmbunătățirea personală, poate, de asemenea, duce la sentimente de inadecvare, scăzută stimă de sine și sănătate mentală afectată. Auto-critica excesivă poate fi dăunătoare, împiedicând dezvoltarea personală și contribuind la stări emoționale negative precum anxietatea și depresia.
În mod contrastant, compasiunea de sine implică tratarea propriului sine cu bunătate, înțelegere și iertare, în special în situații dificile sau în fața eșecurilor. Această atitudine promovează reziliența emoțională și bunăstarea generală, servind ca o strategie adaptativă de reglare a emoțiilor care poate contribui la o sănătate mentală îmbunătățită.
Autorul principal al studiului, Marit Hidding, și colegii săi s-au propus să investigheze dacă o singură sesiune de RV ar putea reduce auto-critica și îmbunătăți compasiunea de sine prin adoptarea unei perspective diferite. Dat fiind relația antagonică dintre auto-critică și compasiunea de sine, s-a presupus că consolidarea compasiunii de sine ar putea reduce auto-critica.
Pentru a evalua acest aspect, cercetătorii au proiectat exerciții de RV bazate pe o tehnică cognitiv-comportamentală numită „duble standarde,” unde participanții au luat în considerare modul în care ar vorbi cu un prieten care manifestă o autocritică similară. Experimentul a implicat 68 de studenți de psihologie olandezi de la Universitatea din Groningen, cu vârste cuprinse între 17 și 30 de ani, selecționați pentru nivelurile lor ridicate de auto-critică utilizând Scala de Autocritică și Auto-Bunătate.
Participanții au fost repartizați aleatoriu în două grupuri. Un grup a participat la o sesiune de RV care integra tehnici de schimbare a perspectivei (grup experimental), în timp ce celălalt grup a fost implicat într-o sesiune similară de RV fără această tehnică (grup de control).
În timpul procedurii, participanții au intrat în mediul virtual pentru a se acomoda. Apoi, cercetătorul a discutat cu ei despre auto-critica și i-a îndrumat să arate compasiune în roluri jucate ulterior. În aceste role-play-uri, participanții au fost instruiți să-și imagineze personajul virtual ca pe un prieten și să-l trateze cu bunătate, reprezentându-și gândurile autocritice. Au avut loc două astfel de role-play-uri. Pentru grupul experimental, sesiunile de RV au fost înregistrate și redate, permițând participanților să vadă sesiunea din perspectiva personajului virtual și să audă propriile lor răspunsuri pline de compasiune. Grupul de control nu a avut această experiență.
Înainte și după sesiune, participanții au completat teste care măsurau auto-critica și compasiunea de sine (Scala de Compatimire și Autocritică), precum și sentimentele pozitive și negative momentane (Scara Analogică Vizuală). De asemenea, au raportat experiențele lor legate de prezența în RV (Chestionarul de Prezență în Grup) și și-au evaluat experiențele subiective legate de intervenție.
Rezultatele au arătat că ambele grupuri au experimentat o reducere a auto-criticii și o creștere a compasiunii de sine. Redarea sesiunilor de RV cu perspective modificate nu a avut un efect distinct, deoarece schimbările observate au fost similare în ambele grupuri. Emoțiile pozitive și negative au rămas neschimbate după sesiune. Studiul a concluzionat că „o singură intervenție de RV bazată pe tehnica CBT ‘duble standarde’ a fost eficientă în reducerea auto-criticii și îmbunătățirea compasiunii de sine semnificativ în grupul de participanți cu niveluri ridicate de auto-critică. Studiul actual a arătat că atât arătarea compasiunii, cât și primirea propriei compasiuni au un impact pozitiv semnificativ. Arătarea compasiunii către cineva cu o autocritică similară pare suficientă pentru a dobândi compasiune de sine și a reduce auto-critica,” cum au menționat autorii studiului.
Cercetarea aduce în lumină efectele terapeutice potențiale ale intervențiilor în realitatea virtuală. Este important de menționat că, deși acest studiu nu a demonstrat efectul de tratament dorit, a arătat modificări legate de compasiunea de sine și auto-critică în ambele grupuri după intervenție. Prin urmare, rămâne nesigur dacă schimbarea a rezultat direct din intervenție sau s-a produs întâmplător. În plus, studiul a evaluat compasiunea de sine și auto-critica imediat după intervenție, nu pe termen lung.
Întrebări Frecvente (FAQ):
1. Ce înseamnă auto-critica?
Auto-critica implică evaluarea severă a propriului sine, concentrându-se pe eșecuri și neîmpliniri. Aceasta poate duce la scăderea stimei de sine și afectarea sănătății mentale.
2. Ce este compasiunea de sine?
Compasiunea de sine presupune tratarea propriei persoane cu bunătate, înțelegere și iertare. Aceasta promovează reziliența emoțională și bunăstarea generală.
3. Care sunt consecințele auto-criticii excesive?
Auto-critica excesivă poate împiedica dezvoltarea personală și contribui la stări emoționale negative precum anxietatea și depresia.
4. Care au fost obiectivele studiului?
Studiul a avut ca scop investigarea dacă o singură sesiune de realitate virtuală poate reduce auto-critica și îmbunătăți compasiunea de sine prin adoptarea unei perspective diferite.
5. Care a fost desenul studiului?
Studiul a implicat studenți de psihologie din Olanda care au fost repartizați aleatoriu în două grupuri – unul în care au participat la o sesiune de RV cu tehnici de schimbare a perspectivei, iar celălalt într-o sesiune similară fără această tehnică.
6. Cum a decurs sesiunea de realitate virtuală?
Participanții au avut ocazia să-și examineze auto-critica și să învețe să arate compasiune față de un personaj virtual care exprima gândurile lor autocritice. Sesiunile de RV au fost înregistrate și reluare, permitând participanților să vadă sesiunea din perspectiva personajului virtual.
7. Care au fost rezultatele studiului?
Ambele grupuri au experimentat o reducere a auto-criticii și o creștere a compasiunii de sine. Redarea sesiunilor de RV cu perspective modificate nu a avut un efect distinct, deoarece schimbările observate au fost similare în ambele grupuri.
8. Intervenția în realitatea virtuală are efecte terapeutice?
Studiul sugerează că o singură intervenție de realitate virtuală poate ajuta la reducerea auto-criticii și îmbunătățirea compasiunii de sine. Cu toate acestea, este important de menționat că studiul nu a demonstrat efectul de tratament dorit, ci doar o schimbare în compasiunea de sine și auto-critică după intervenție.
9. Există vreo limitare a studiului?
Studiul nu a evaluat efectele pe termen lung ale intervenției, iar schimbarea a fost evaluată imediat după intervenție.
Linkuri Utile:
– [Behaviour Research and Therapy](#)
The source of the article is from the blog combopop.com.br
